Totul a început intră-o zi frumoasă de primăvara era 11 aprilie cand în sfarsit după 8 ani de căsătorie si după multe scrisori
primise doamnai "barza" sa hotarat sa îşi facă cuib si în casa noastră,am făcut testul dimineaţă la prima ora si nu-mi venea sa cred
ca ieşise pozitiv prima care a aflat vestea ce-a mare a fost mamaie (soacramea) ea era singura acasă si tot ea atunci a zis cai
băiat si-l dorea enorm avea numai nepoate,al meu soţ abia seara cand a venit de la munca a aflat dar nu-i venea sa creadă parcă
totul era un vis,la cateva zile am repetat testu (pt siguranţa noastră) si sa confirmat venea bebe.Am avut o sarcina fara
probleme,fără greturi,fără pofte fără multe kg luate în timpul sarcinii,am fost si la munca pană în ultimele zile.Cand aveam
5 luni am si cununat si m-am simţit ok....dar cum nu totul merge bine în viaţa a venit si partea rea.Intr-o zi de miercuri
24 septembrie m-am dus sa fac
un ecco de rutina atunci mi sa confirmat ca o sa fie băiat,ca totul e bine numai sa am grija ca e cu capul deja in jos dar pană la
9 luni se mai poate întoarce,am ajuns acasă i-am dat vestea lui mamaie sa bucurat cu toate ca se
simţea rău (era bolnava de mulţi ani).Dar bucuria nu a ţinut mult căci la 2 zile chiar de ziua ei pe 26 septembrie D-zeu sa
gandit sa o ia la El,a fost un soc pt noi nea trebuit mult timp sa ne revenim după mai ales ca a murit pe nepregătite,a murit
in timp ce cobora scările la salvarea care o aştepta deja jos o ţinea de braţ băiatul ei cel mare:((:(( pur si simplu sa prăbuşit
40 min s-au chinuit sa o readucă la viaţa si ...nimica....
Dar cum se zice D-zeu ne ia D-zeu ne da
asa ca la nici o luna după moartea ei bebeluş meu se grabea sa vină pe lume cu toate ca nu aveam decat 32 saptamani a vrut sa ne
ia prin surprindere.Totul a început pe Luni 20 octombrie cand m-am dus la munca sa îmi depun actele pt prenatal ajunsă acasă am constatat cateva pete de sange,
nu multe cateva picături(am dat vina pe efort) mai pe seara au început si contractiile (nu prea ştiam eu ce-s alea)
,nu am dormit toata noaptea marţi dimineaţa la toaletă iar pete... am zis gata nui de stat la dr cu noi,asa ca la 7.30 eram deja la spital
cu ceva relaţii m-au consultat imediat asistentele(nu era nici un dr la ora aia)aveam deja dilatatie 4 si colul sters cum noi nu avem
secţie de prematuri m-au trimis urgent la Constanta,acolo am avut norocul sa mă ia în primire o doctorita de nota 20(careia o sa îi
multumesc toata viaţa),
mi-a explicat cum sta treaba si care sunt riscurile unei naşteri asa de devreme si ca cel mai bine e ca bebele sa stea cat
mai mult în burta mea,asa ca am început tratamentul imediat injecţiile,perfuzii,ecco peste ecco...fiecare dr îşi dădea cu părerea
ca e ff mic,ca nu are nici macar 32 saptamani...ca...si ca...aveam o frica si un nod in gat si bineinteles repaus total.
Mi-au făcut tratament si totul parea ca intra în normal,eu eram mai calma,nu mai aveam contractii nu mă mai durea nimica asa ca
seara m-au trimis la salon...peste noapte iar contractii mai slabe era deja ora 8 asteptam dr la control m-am dat jos din pat
nu am făcut 2-3 pasi ca mi sa rupt apa au chemat colegele de salon dr urgent au monotorizat imediat bataile inimii si în
nici o ora eram deja pregatita de nastere prin cezariana normal cu toate ca aveam dilatatie 7,mi sa făcut cezariana ca sa fie nici un risc
si la 9.40 a venit pe lume printul meu (asa il alint eu) a fost un copil puternic cu toate ca avea doar 1.700kg,41cm si
sa nascut cu nota 7,eu l-am vazut abia a doua zi seara cand am putut sa mă ridic singura din pat,căci ne-au separat cum era si de asteptat
pe mine m-au dus la salon iar pe el l-au ţinut la sala de nou nascuti timp de aproape 2 saptamani cu perfuzii,branula,tratament,manca doar prin
gavaj nu aveam voia sa-l ating,sa stau prea mult la el numai îi duceam laptele si atata...apoi a mai stat inca 2 saptamani langa mine,inpropriu
zis "langa mine" eu intr-un salon el în altul dar aici aveam voie sa-l iau în brate,sa-l schimb,sa-i vorbesc,a stat tot la incubator asta pană
am făcut 2.400 si am plecat acasă.Azi am un băiat mare de 3 ani care pe zi ce trece mă uimeste cu evolutia lui a recuperat bine tinand cont de unde a plecat.
Asta e povestea noastră,a eram sa uit numele lui este Luca Daniel (Daniel a fost dorinta lui mamaie) si inca ceva,acolo sus este un D-zeu care
stie ce face si de ce le face,ne-a luat-o pe mamaie care era balanta si mi-a dat la schimb o alta balanta ca sa ne mentinem echilibrul in viaţa .
asa arata acuma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu